~ Un Paste Fericit ~

3 aprilie 2010

Fie ca Sfintele Sarbatori de Paste sa va aduca multa sanatate, fericire si multa lumina in sufletele voastre.


Executari.com – un portal al imoralei?

30 martie 2010

Cand m-am apucat de Drept, aveam un alt elan si probabil imi imaginam lucrurile in alt mod. Am gresit. Mi-am invatat lectia in ceea ce consta actul de justitie. Insa nu voi inceta niciodata a crede ca dreptatea este acea intercalare intre adevarul juridic si cel moral. Intodeauna cred ca doar aceste doua axe pot defini si se pot reuni in definirea a ceea ce se numeste dreptate. Acolo unde legea nu reuseste sa atinga un tel moral al interpretarii legii, acolo unde legea nu reuseste sa isi realizeze cu adevarat latura psihologica si cea juridica, acolo exista o imoralitate.

Ma intreb de multe ori daca e vina capitalismului, a rautatii sau daca asta e cursul firesc in care se pot indrepta lucrurile. Nu imi voi putea raspunde niciodata. Oportunismul generat de capitalism si acea minciuna cu „libera initiativa” sunt la apogeu.

Dar, sa intram in chestiunea concreta. De curand s-a deschis http://www.executari.com , un portal in care se vor afisa toate executarile silite ce sunt in curs. Concret odata bunul executat silit este pus la vanzare pe acest portal iar potentiali cumparatori pot achizitiona acest bun. Nimic imoral, nimic ilegal si totusi exista o chichita, cel putin din punctul meu umil de vedere.

Sa ne gandim doar la acele persoane de buna-credinta care nu si-au mai putut achita creditele luate de la banci – acest „mariaj financiar” cum a fost denumit de catre site-uri de specialitate –  si au ajuns in dificila situatie impusa de sistemul judiciar in stransa legatura cu cel capitalist in care au fost executati silit. Neputand rascumpara aceste bunuri, ele se scot la vanzare pentru „indestularea debitorilor”.

Si aici e chestiunea de moralitate si totodata de dreptate. Acele case ,au apartinut candva unor familii, mai fericite mai nefericite, mai bogate mai sarace sau oricum vreti, care acum SUNT IN STRADA. Ma intreb daca acesta este rolul legii, care intr-o astfel de situatie in loc sa isi ajute cetatenii prin impunerea de dobanzi bancilor, prin ajutarea, esalonarea datoriilor, printr-un proiect de lege in care sa nu fie permis a-i fi executata silit imobilul in care locuieste, se ajunge la situatie in care in urma domino-ului generat de salarii mici, tentatii la credite si apoi neplata creditului, se ajunge la evacuarea in strada a multor familii.

Nu mai exista o clasa de mijloc si suntem din pacate „o tara saraca plina de bogati”. Este evidenta o complicitate a statului, care sunt foarte mult influentati de bancheri – care in opinia mea conduc lumea – .

„Nu cred ca as putea cumpara vreodata o astfel de casa, un astfel de bun, cu toate ca nu as comite nimic ilegal”. Este si parerea unui mare profesor de drept civil pe care o impartasesc fara retinere, in virtutrea faptului ca sunt om si ca imi iubesc aproapele chiar inainte de a respecta legea.

Intodeauna voi respinge ideea de juridic si capitalism, luate impreuna pentru ca „Dreptatea e stapana si regina tuturor virtutilor”, pentru ca cred ca dreptatea trascende ideei de bani si de competitie.


insemnare 18.03

18 martie 2010

De multe ori incerc sa imi dau seama ce inseamna sa fii un om onest?Imi pare rau de toate aceste frustrari pe care le acumulez in mine.Injustitii care se petrec, oameni care au nevoie de ajutor ma fac sa continui.Mergem pe strada si poti observa cu usurinta cum am uitat sa ne privim ochi in ochi.Am uitat sa ne privim aproapele si sa il simtim aproape. Cred ca e vina sistemului.Cred ca e vina politicii care ii face pe oameni sa se simta „liberi”.Dar, totusi de unde vine aceasta departare?Si mai presus de orice care e solutia acestui egosim?

Stiu ca timpul va trece pentru mine ,ca pentru fiecare dintre noi. As vrea ca sa raman ceea ce sunt acum, acelasi naiv, care crede cu usurinta ca lumea poate fi mai dreapta si mai buna. Pentru multi sunt doar vorbe.As vrea sa ajung la rezultate concrete in acest demers al meu. Sincer, as vrea …

Nici animalele nu se asupresc in halul acesta. Multi nu realizeaza ,cel putin din punctul meu de vedere, faptul ca ceea ce fac ar putea fi transformat in ceva nobil.  Nu sunt deloc concret in aceasta chestiune si nici nu am cum sa fiu, sa spunem ca vine asa dupa un delir al cautarii … dar nici macar …


Povestea unui soldat – 1 –

22 februarie 2010

Ploaia neconteneste de cateva ore si fiecare picatura umple cu atat mai mult sufletul soldatilor.E un pahar de amarciune si dragoste pentru tara, un fel de patriotism ciudat care inca salasuiste in ei.Fiecare dintre ei isi iubeste aproapele mai mult decat orice si stie, ca un camarand bun ce este, ca iubirea este o virtute de nelipsit in acest zile de lupta si deznadejde.Se simt inconjurati si in ciuda acestor nelinstiti, care vin de la centru, dorinta de a ajunge cat mai repede la victorie este de neclinit.Ar fi vrut sa ii aiba aproape pe cei dragi, sa o vada pe mama lor facand mamaliga iar ei sa se aseze ca niste fii buni la masa.

Ropotele calului rup ploaia.A trecut pe partea gresita a raului si era cat pe ce sa cada in mana dusmanului.Se gandeste la aceste lucruri si in ciuda pericolului care il paste nu se gandeste decat ca ar vrea sa aiba o viata normala ,sa aiba un fiu ,o sotie frumoasa,sa semene ogorul.Simte padurea si stie ca aceasta ii va fi un tainuitor prieten.Il va ascunde si il va acoperi ca in mainile unui inger.De scarba nici nu a mai mancat azi ,cu toate ca are in ranita conserve.Acasa era fiu de razes si se bucura de respect, era un om harnic si bun insa aici nu e decat un soldat ce fuge din calea primejdiei.

11 ,mai am doar 11 linii  si ajung ,se gandeste el, iar acest numar i se pare foarte usor de depasit.Nici nu cred ca s-a gandit la aceasta cursa ca la o competitie ,pentru ca daca ar fi facut-o ar fi fost demoralizat.O competitie, cu cine.Rade usor pe sub mustea, isi ridica capul ,apoi isi mangaie calul, cel mai bun prieten in aceste vremuri.Nici macar nu au trecut zece zile de cand a luat calul si acesta deja il vede ca pe un stapan.Imbracat in cojocul capitanului – deoarece era furierul lui – considera ca acesta ii va oferi o protectie – Ma vor vedea in cojoc de capitan si se vor gandi ca am informatii.Asa ar trebui sa gandeasca.Ah… cu siguranta nu ma va salva de la o moarte dar cel putin imi va oferi un timp pana isi vor da seama ca nu sunt decat sergent.Asa o fi ,nu?Se gandea el, dar nu e timp de pierdut isi puse la sold plosca cu apa si pleca mai departe pe langa cal.Vaile si urcusurile padurii nu sunt prea grele pentru el.Padurea e de nepatruns si cu atat mai primejdioasa cu cat insusi dusmanul o are in vaza.In ciuda acestor fapte nu se gandeste o clipa la cine l-a trmis acolo, pierzaniei.Credinta si dragostea de tara sunt calitati care nu se pot pune in discutie –Nu, nu acum! Nu e deloc obosit si stie ca doar codrul si iarba satului natal il pot opri din acest maraton al supravietuirii.Spune „Tatal Nostru”  incontinuu ,mergand prin desis si gandindu-se la taticul lui.Imaginea perfecta ,modelul lui ,o proiectie metafizica de neexplicat.

–––––––––––––––––––––

In mintea lui zamislesc multe ideei ,pe care din motive lesne de inteles nu le putem impartasi.Cred ca si pietrele ar plange daca ar povesti cuiva prin ce trece el acum.Se opreste – 2 linii mai am si scap, ies din bataia pustii, cu toate ca drumul e greu, ma simt odihnit.A ajuns intr-o poienita in care care se vede cerul si a putut sa isi ia reperele pentru a-si continua calatoria.Viata la tara l-au facut sa gasesca in orice gaseste in natura, un prieten de incredere.Nu considera in acel moment decat trei lucruri ca fiind importante :apa ,adapostul si Dumnezeu.In rest, la naiba cu tot,vreau nimic .

In acea liniste a padurii se gandeste la un lucru – ce ar fi cant ,sa cant in sinea mea ,sa fluier sa ma bucur!In ciuda necazurilor si a fricii pe care o avea ,optimismul ii era indispensabil.Ateei mori primii!La fel si lasii!E uimitor cateodata cum inima omului gaseste in orice licarire, in orice speranta un suflu ceva ce indispensabil te ridica de pe postamentul mortii.Nu e un las ,nu a fost niciodata.Deseori ,flacau fiind avea obiceiul sa se mai ia la harta cu altii de seama lui ,nefiind neaparat rau la inima.

Scoase ceasul si se uita la el.Timpul, in astfel de momente este singurul lucru rational.De altfel ce ar putea fi rational in toata aceasta ura, aceasta avida sete de putere.Raul este motorul progresului ,iar analogia ar putea merge mai departe spunand cu temei ca tot ce avem se datoreaza razboaielor.Sa fie acestea un rau necesar?Puse mana sub cap si adormi …

Nu dormi decat pret de cateva ore ,ca dupa acea in toata acea conjuctura sa puna ceva sa manance.

de continuat…


Declararea apelului/recursului de catre reprezentantul legal al partii responsabile civilmente

2 februarie 2010

Aceasta problema a fost formulata in urma rezolvarii unei spete.

–––––––––––––––––––––––––––––––––

Reprezentarea legala (necesara). Apare in situatia in care este necesara ocrotirea unei parti a procesului penal ,parte care este lipsita de capacitate de exercitiu .

Partea responsabila civilmente este aceea persoana chemata in procesul penal sa raspunda ,potrivit legii civile , pentru pagubele provocate prin fapta invinuitului / inculpatului.

Rezulta ca partea responsabila civilmente este in linii mari ,o persoana cu capacitate de exercitiu deplina , care constituie o garantie pentru repararea prejudiciului cauzat de infractiune.In aceasta categorie sunt cuprinse atat persoanele responsabile civilmente de tip „clasic” specificate in art.1000 C.Civ. , cat si persoanele chemate sa raspunda civil pentru fapta altuia prevazute de Legea nr.22 din 1969 :

  1. parintii pentru faptele ilicite savarsite de copii lor minori
  2. comitentii pentru prejudiciile cauzate de prepusii lor in functiile incredintate
  3. institutorii si mestesugarii pentru prejudiciile cauzate de elevii si ucenicii afalti sub supravegherea lor
  4. persoanele care indeplinesc functii de conducere, precum si orice alte persoane care s-au facut vinovate de angajarea , trecerea sau mentinerea in functie a unui gestionare fara respectarea conditiilor legale de varsta, studii si stagiu, precum si a dispozitiilor referitoare la antecedentele penale ale acestuia
  5. persoanele privitor la care s-a constatat printr-o hotarare judecatoreasca faptul ca au dobandit de la un gestionar bunuri sustrase de acesta din avutul public si ca le-au dobandit in afara obligatiilor de serviciu ale gestionarului , cunoscand ca acesta gestioneaza astfel de bunuri
  6. persoanele care au constituit o garantie pentru gestionar

Partea responsabila civilmente poate fi introdusa in procesul penal fie la cererea acesteia , fie din oficiu.

Legea, in art.362 al.(1) lit.d C.proc.pen., consacra dreptul persoanei responsabile civilmente de a declara apel ,atat in ceea ce priveste latura penala ,cat si in ceea ce priveste latura civila.In art.362 al(2) se prevede ca „apelul poate fi declarat pentru persoanele prevazute la lit. b)-f) si de catre reprezentantul legal , de catre aparator , iar pentru inculpat , si de sotul acestuia”.De unde rezulta ca pentru partea responsabila civilmente apelul poate fi declarat si de catre reprezentantul legal.Din analiza notiunii de persoana responsabila civilmente , rezulta ca aceasta este o persoana cu capacitate de exercitiu deplina ,care se fundamenteaza ideea de garantie a repararii pagubei cauzate de invinuit/inculpat, in patrimoniul partii vatamate.

Acelasi rationament este valabil si in cazul caii ordinare de atac a recursului ,pentru care dispozitiile art.362 C.proc.pen. sunt aplicabile.

Este posibil ca partea responsabila civilmente sa aiba un reprezentant legal ?

–––––––––––––––––––––––––––––––––

Bibliografie :

Tratat de drept procesual penal vol.1,2 , Ion Neagu .Editura Global Lex 2008

Codul de procedura penala a Romaniei


160 ani de la nasterea lui Mihai Eminescu

15 ianuarie 2010

…a fost un poet, prozator si jurnalist roman, socotit de cititorii romani si de critica literara drept cel mai important scriitor romantic din literatura romana, supranumit si „Luceafarul poeziei romanesti”

Mai am un singur dor

Mai am un singur dor:
În linistea serii
Sa ma lasati sa mor
La marginea marii;
Sa-mi fie somnul lin
Si codrul aproape,
Pe-ntinsele ape
Sa am un cer senin.
Nu-mi trebuie flamuri,
Nu voi sicriu bogat,
Ci-mi împletiti un pat
Din tinere ramuri.

Si nime-n urma mea
Nu-mi plânga la crestet,
Doar toamna glas sa dea
Frunzisului vested.
Pe când cu zgomot cad
Izvoarele-ntr-una,
Alunece luna
Prin vârfuri lungi de brad.
Patrunza talanga
Al serii rece vânt,
Deasupra-mi teiul sfânt
Sa-si scuture creanga.

Cum n-oi mai fi pribeag
De-atunci înainte,
M-or troieni cu drag
Aduceri aminte.
Luceferi, ce rasar
Din umbra de cetini,
Fiindu-mi prieteni,
O sa-mi zâmbeasca iar.
Va geme de patemi
Al marii aspru cânt…
Ci eu voi fi pamânt
În singuratate-mi.

(1883, decembrie)

http://www.mihaieminescu.ro


Plangere impotriva actelor si masurilor de urmarire penala

16 decembrie 2009

Codul de procedura penala al Romaniei prevede dreptul partilor si a oricarei persoane interesate ale carei interese legitime au fost vatamate prin vreun act sau vreo masura luata in cursul urmaririi penale de a face plangere imptriva acestor acte/masuri care in fond reprezinta manifestarea de vointa a organelor de urmarire penala.

Distingem trei ipoteze in care se poate face plangere :

  1. plangere imptriva actelor si masurilor de urmarire penala ale organelor de cercetare penala
  2. plangere impotriva actelor si masurilor de urmarire penala ale procurorului
  3. plangere in fata instantei impotriva rezolutiei \ ordonantei de netrimitere in judecata sau impotriva dispozitiei de netrimitere in judecata din cuprinsul rechizitoriului.

Cand se poate face o astfel de plangere ?

Atunci cand partile (ex : parte vatamata , proprietarul unui bun asupra caruia s-a dispus masura confiscarii) considera ca au fost nedreptatite de actul sau masura luata de organul de urmarire penala.

Cine poate face o astfel de plangere ?

  • partile ,partea care se este nemultumita de masura sau de actul dispus de organele de urmarire penala pot face plangere (ex.partea vatamata poate face plangere impotriva rezolutiei de NUP a procurorului – observam ca invinuitul nu ar putea dispune de o asemenea cale deoarece faptul ca in cauza s-a dat o solutie de netrimitere in judecata ,ii este favorabil)
  • orice parte interesata ale carui interese legitime au fost vatamate de actul sau masura procesuala luata de organele de urmarire penala (ex: proprietarul bunului confiscat in urma unei perchezitii la domiciliul inculpatului)

Care este obiectul plangerii ?

  • un act de urmarire penala (ex:ordonanta de scoatere / incetare a urmaririi penale )
  • o masura de urmariere penala (ex:masura confiscarii speciale)a
  • act / masura dispusa inainte de efectuarea urmaririi penale (ex: rezolutia de NUP)

Unde se depunde o astfel de plangere?

Legea precizeaza ca plangerea se depune fie la procurorul care supravegheaza urmarirea penala, fie la organul de cercetare penala.In acest ultim caz ,organul de cercetare penala este obligat sa inainteze plangerea procurorului in termen de 48 ore ,impreuna cu explicatiile necesare.

Analiza celor trei ipoteze :

Ipoteza 1 : Plangere impotriva actelor si masurilor de urmarire penala ale organelor de cercetare penala

1.Titularii : partile si orice persoana interesata ale carei interese legitime au fost vatamate de actul sau masura luata de organul de cercetare penala.

2.Solutionarea plangereii revine procurorului care supravegheaza urmarirea penala , care este obligat sa solutioneze plangerea in termen de 20 zile de la primire plangerea.Mentionam ca termenul de 20 zile este unul de recomandare, astfel incat depasirea lui nu poate antrena decat o sanctiune disciplinare ,iar nulitatea relativa a actului nu se poate impune decat daca se dovedeste o vatamare adusa prin depasirea acelui termen.

3.Procedura de solutionare:

3.1.Organul de cercetare penala primind plangerea o inainteaza procurorului impreuna cu explicatiile necesare, in termen de 48 ore.In cazul in care plangerea se depune direct la procuror ,ulterior acesta poate cere explicatii.

3.2.Procurorul solutioneaza plangerea in cel mult 20 zile.Dupa solutionare comunica rezultatul partii care a facut plangerea.Solutionarea consta fie in mentinerea actului / masurii atacate fie in infirmarea ei.

3.3.Plangerea nu suspenda executarea actului /masurii.

Ipoteza 2 :Plangere impotriva actelor si masurilor de urmarire penala ale procurorului

1.Titularii : partile si orice persoana interesata ale carei interese legitime au fost vatamate de actul sau masura luata de organul de cercetare penala.

2.Solutionarea plangerii revine in aceasta ipoteza procurorului ierarhic superior.Ratiunea consta in insusi principiul subordonarii ierarhice, principiul guvernator al Ministerului Public.Trebuie amintit ca procurorul ierarhic superior verifica sub aspectul legalitatii si temeiniciei si rechizitoriul.

3.Procedura de solutionare :

3.1 Se ataca atat actele date de procuror ,deci efectuate de procuror cat si actele date in baza dispozitiilor procurorului ,deoarece amebele reprezinta manifestarea de vointa a procurorului.

3.2.Procurorul ierarhic superior primind plangerea impreuna cu dosarul cauzei este obligat sa o solutioneze in termen de 20 zile – termen de recomandare.

3.3.In cazul : rezolutie NUP , ordonanta scoatere/incetare UP , ordonanta clasare – plangerea se face in termen de 20 zile de la data comunicarii copiei de pe act.

3.4.In cazul unei solutionari nefavorabile pentru partea care a facut plangere ,aceasta se poate adresa instantei.Plangerea directa indreptata instantei va fi respinsa ca inadmisibila.

Ipoteza 3 : Plangere in fata instantei impotriva rezolutiilor sau ordonantelor de netrimitere in judecata sau impotriva dispozitiilor de netrimitere in judecata din rechizitoriu

Se poate uza de aceasta cale in cazul in care se respinge  de catre procuror plangerea impotriva actelor si masurilor de urmarire penala.Este o cale „extrema ratio” a carui folosire presupune un control prealabil asupra actului atacat de catre procuror sau de catre procurorul ierarhic superior , control ce vizeaza in primul rand legalitatea si temeinicia actului ce emana de la organele de urmarire penala.

1.Actele ce pot fi atacate :

  1. rezolutia de NUP
  2. ordonanta/rezolutia de incetare a UP/scoatere de sub UP
  3. ordonanata/rezolutia de clasare
  4. dispozitia din rechizitoriu de scoatere de sub UP/incetare a UP

2.Procedura:

  1. Judecatorul solicita dosarul.
  2. Parchetul va trimite dosarul in maxim 5 zile de la data inregistrarii adresei parchetului.
  3. Participarea procurorului obligatorie.
  4. Persoana care a facut plangere este citata.Neprezentarea ei nu impiedica judecarea plangerii insa daca instanta considera ca este absolut necesara poate dispune aducerea ei.
  5. Persoana care a facut plangerea si reprezentantul parchetului sunt audiate.
  6. Termenul de solutionare este de cel mult 20 zile ,de la data primirii plangerii.
  7. Judecatorul este obligat sa rezolve plangerea in cel mult 30 zile.

RIL :”Judecatorul care admite plangerea devine incompatibil sa judece cauza in fond” ,deoarece se considera ca prin admiterea plangerii deja si-a format o opinie cu privire la cauza.Per a contrario ,judecatorul care respinge plangerea nu devine incompatibil sa judece cauza in fond ,deoarece se poate argumenta ca prin respingerea plangerii judecatorul nu si-a format o opinie persoanala ci doar a „consolidat” vointa organelor de urmarire penala si in special a procurorului.

3.Solutii ce pot fi date :

  • A – RESPINGE PLANGEREA – ca tardiva , inadmisibila , nefondata
  • B – ADMITE PLANGEREA – in acest caz desfiinteaza rezolutia\ordonanta atacata sau dispozitia din rechizitoriu de netrimitere in judecata – trimite cauza procurorului in vederea REDESCHIDERII URMARIRII PENALE sau in situatia in care plangerea vizeaza o rezolutie de NUP , trimite cauza procurorului in vederea INCEPERII URMARII PENALE
  • C – ADMITE PLANGEREA – in acest caz desfiinteaza rezolutia/ordonanta atacat sau dispozitia din rechizitoriu de netrimitere in judecata atacata – si RETINE CAUZA PENTU JUDECARE atunci cand considera ca sunt probe necesare pentru stabilirea vinovatiei pentru fapta savarsita.Probele trebuie sa fie obtinute in cursul procesului penala ,deci nicidecum in faza actelor premergatoare.De asemenea ele trebuie sa fie legal administrate.

Recursul.Pentru lit A si B se poate ataca cu recurs care in ipoteza in care este ADMIS – caseaza sentinta primei instante – desfiinteaza rezolutia /ordonanta atacata – trimite cauza la procuror in vederea inceperii urmaririi penale , care nu mai poate dispune din nou NUP.

Anexez un model de plangere impotriva rezolutiilor / ordonantelor de netrimitere in judecata

Bibliografie :

  • Codul de procedura penala al Romaniei

Palma morala a lui Ion I.C. Bratianu

1 decembrie 2009

Mari oameni politici ,adusi la acest statut de televiziunile mogulior sau de o falsa reprezentare a eticii politice.Oameni care fara scrupule isi permit sa vorbeasca in numele poporului roman.Un popor care a suferit atat de mult si care sufera in continuare manat de sedarea politica a mass mediei care are rolul de autor moral in acesta poveste.Nimic nu ii mai justifica ,avand pana si curajul sa incerce monopolizarea  constiintei oamenilor.

Raul a inceput in momentul in care succesorul in drepturi a lui Ion I..C. Bratianu , asa zisu-ul om de dreapta ,un liberal convins ,Crin Antonescu a decis sa formeze o alianta cu PSD – un partid de comunisti ,o haita de nomenclaturisti.Bineinteles ,decizia ar fi abrobata ca morala doar in limitele oportunismului si atat.Mai vorbiti-ne de o Romanie a bunului simt ca ne place.Dar nu si credem!

In acel moment domnule Crin Antonescu ,a-ti primit o palma de la Ion I.C. Bratianu.Dar ce ii pasa dansului de aceste lucruri.Nu are de unde sa stie ce inseamna adevarat finete politica ,adevarata virtute politica.

Nici un moment nu spun ca PD-L are un partid in care oamenii de acolo sunt ca un cor de ingerasi ,cantand frumos despre lucruri frumoase.Nici vorba!Insa am invata ca din doua rele aleg raul cel mai putin rau.

Azi ,Timisoara a confirmat vointa poporului , de a nu mai acorda un al patrulea mandat lui Ion Iliescu, de a termina odata pentru totdeauna cu ilegalitalitatile regimului de stanga, de favorisme.Sustin o Romanie in care egalitatea ,echitatea si drepturile sa ne fie respectate.

Bravo celor ce au iesit in strada!Bravo tinerilor care lupta!

NB: Cat as fi vrut sa nu scriu aceste lucruri.Sa nu ma amestec in politica ,dar…


1 Decembrie – Ziua nationala a Romaniei

30 noiembrie 2009

Maine este ziua Romaniei – pamantul nostru ,al romanilor!Ziua in care trebuie sa ne aducem aminte de jertfa soldatior care au luptat pentru o Romanie Mare, o Romanie unita ,o Romanie a romanilor.Sa fim mandri de curajul lor ,sa aprindem o lumanare pentru pomenirea lor.Mi-as dori ca aceasta zi sa fie cinstita cu bun simt si sfiala , asa cum merita stramosi nostri.

Istoria zilei de 1 Decembrie

La 1 noiembrie 1599, Mihai Viteazul, biruitor la Şelimbăr, îşi făcuse intrarea triumfală în Alba Iulia în fruntea unui alai măreţ. Cetatea a fost capitala domnitorului în timpul scurt cât reuşise să săvârşească cea dintâi unire a Ţărilor Române. La 1784, pe acelaşi platou al Cetăţii, Horia şi Cloşca, sufereau supliciul frângerii pe roată în urma condamnării lor.

Unirea de la 1 decembrie 1918 reprezintă evenimentul principal al istoriei României şi totodată realizarea unui deziderat al locuitorilor graniţelor vechii Dacii, unirea Transilvaniei cu România. Ziua de 1 decembrie a devenit după evenimentele din decembrie 1989 Ziua Naţională a României.Alba Iulia, faimoasa cetate a Bălgradului, fusese aleasă de către Consiliul Naţional Român Central, care avea sediul la Arad, pentru a adăposti între zidurile ei pe reprezentanţii poporului românesc din Transilvania pentru două pricini.

Pregătirea politică a Adunării a întâmpinat dificultăţi. Şedinţele preparatoare din cele două zile, care au precedat Adunarea, au fost foarte însufleţite. Discutându-se textul Rezoluţiei Unirii, redactat de Vasile Goldiş, unii susţineau ca Unirea să se facă pe baza proclamării autonomiei Ardealului. Tineretul, la care se adăugaseră şi delegaţii sosiţi din Bucovina şi Basarabia, susţineau unirea fără condiţii. Socialiştii, lucrând sub influenţa Budapestei, cereau republica şi-şi exprimau temerea de stările politice din vechiul Regat al României. În cele din urmă s-a stabilit o înţelegere, renunţându-se la toate părţile la punctele de vedere prea intransigente şi adoptându-se formula unei autonomii provizorii. Iuliu Maniu a explicat că e necesară o epocă de tranziţie, deoarece “nu se poate ca într-o singură zi, sau într-o singură oră, sau într-un moment dat, să punem la o parte o stare de lucruri veche şi să înfăptuim una nouă”. Deci, nu e vorba de a pune condiţii la Unire, ci a constata necesitatea unei epoci de tranziţie.

Adunarea de la Alba Iulia s-a ţinut într-o atmosferă sărbătorească. Au venit 1228 de delegaţi oficiali, reprezentând toate cele 130 de cercuri electorale din cele 27 comitate româneşti, apoi episcopii, delegaţii consilierilor, ai societăţilor culturale româneşti, ai şcolilor medii şi institutelor pedagogice, ai reuniunilor de meseriaşi, ai Partidului Social-Democrat Român, ai organizaţiilor militare şi ai tinerimii universitare. Toate păturile sociale, toate interesele şi toate ramurile de activitate românească erau reprezentate.

Dar pe lângă delegaţii oficiali, ceea ce dădea Adunării înfăţişarea unui mare plebiscit popular, era afluenţa poporului. Din toate unghiurile ţărilor române de peste Carpaţi, sosea poporul cu trenul, cu căruţele, călări, pe jos, îmbrăcaţi în haine de sărbătoare, cu steaguri tricolore în frunte, cu table indicatoare a comunelor ori a ţinuturilor, în cântări şi plini de bucurie. Peste o sută de mii de oameni s-au adunat în această zi spre a fi de faţă la actul cel mai măreţ al istoriei românilor. Spectacol simbolic şi instructiv: cortegiile entuziaste ale românilor ce umpleau drumurile spre Alba Iulia se încrucişau cu coloanele armatei Mackensen care, umilite şi descurajate, se scurgeau pe căile înfrângerii spre Germania.

Adunarea Naţională de la Alba Iulia (1 decembrie 1918)

Mulţimea imensă urcă drumul spre Cetăţuie printre şirurile de ţărani români înveşmântaţi în sumanele de pătură albă şi cu căciulile oştenilor lui Mihai Viteazul. Pe porţile cetăţuii, despuiate de pajurile nemţeşti, fâlfâie Tricolorul român. Poporul trece pe sub poarta lui Mihai Viteazul şi se adună pe Câmpul lui Horea. De pe opt tribune, cuvântătorii explică poporului măreţia vremurilor pe care le trăiesc.

În acest timp, în sala Cazinei militare, delegaţii ţin adunarea. Pe podium, între steagurile tuturor naţiunilor aliate, care au contribuit cu sacrificiile lor de sânge la desăvârşirea acestui act măreţ, iau loc fruntaşii vieţii politice şi intelectuale a românilor şi delegaţii Bucovinei şi Basarabiei, care au ţinut să aducă salutul ţărilor surori, întrate mai dinainte în marea familie a statului român.

Într-o atmosferă înălţătoare, în mijlocul aprobărilor unanime şi a unui entuziasm fără margini, Ştefan Cicio Pop arată împrejurările care au adus ziua de astăzi, Vasile Goldiş expune trecutul plin de suferinţe şi de glorie al naţiunii române de pretutindeni şi necesitate Unirii, Iuliu Maniu explică împrejurările în care se înfăptuieşte Unirea, iar socialistul Jumanca aduce adeziunea la Unire a muncitorimii române, care se simte una cu întreg neamul românesc.

Rezoluţia Unirii e citită de Vasile Goldiş: „Adunarea naţională a tuturor românilor din Transilvania, Banat şi Ţara Ungurească, adunaţi prin reprezentanţii lor îndreptăţiţi la Alba Iulia în ziua de 18 noiembrie / 1 decembrie 1918, decretează unirea acelor români şi a tuturor teritoriilor locuite de dânşii cu România. Adunarea proclamă îndeosebi dreptul inalienabil al naţiunii române la întreg Banatul, cuprins între Mureş, Tisa şi Dunăre.

România interbelică

Restul rezoluţiei cuprinde programul de aplicaţie: autonomia provizorie a teritoriilor până la întrunirea Constituantei, deplină libertate naţională pentru popoarele conlocuitoare, deplina libertate confesională, înfăptuirea unui regim curat democratic pe toate terenurile vieţii publice, reforma agrară radicală, legislaţie de ocrotire a muncitorimii industriale. Adunarea naţională doreşte ca Congresul de pace să asigure dreptatea şi libertatea atât pentru naţiunile mari cât şi pentru cele mici şi să elimine războiul ca mijloc pentru reglementarea raporturilor internaţionale. Ea salută pe fraţii lor din Bucovina, scăpaţi din jugul monarhiei austro-ungare, pe naţiunile eliberate cehoslovacă, austro-germană, iugoslavă, polonă şi ruteană, se închină cu smerenie înaintea acelor bravi români care şi-au vărsat sângele în acest război pentru libertatea şi unitatea naţiunii române, şi în sfârşit exprimă mulţumirea şi admiraţia sa tuturor puterilor aliate care, prin luptele purtate împotriva duşmanului au scăpat civilizaţia din ghearele barbariei.

La ceasurile 12 din ziua de 1 decembrie, prin votarea unanimă a rezoluţiei, Unirea Transilvaniei cu România era săvârşită.

Documentare istorica – http://www.wikipedia.org

LA MULTI ANI Românilor !


In cautarea credintei,

19 noiembrie 2009

Unitate ,sprijin si nevoia de a-ti simti aproapele aproape.Asta am vazut azi…undeva la un schit ,parcurgand drumuri forestiere ,involburate de ideea de exploatare a lemnului ;oamenii cauta siguranta.Nu stiu daca se intorc la Dumnezeu pentru ceea ce este credinta sau pentru ceea ce incearca a mai reprezenta biserica.Esenta este ca la o masa sadoveniana ne-am strans si am hranit trupurile ,in asteptarea consumarii energiei de catre spirit.O liniste deplina cu toata ca fiecare ar fi vrut sa isi urle necazurile…Oara sa fi contat in toata aceasta poveste faptul ca oamenii simt ca se pierd unul de altul?Ce ar mai ramane de subliniat ar fi ca omul nu si-a pierdut credinta insa din punctul meu de vedere doar astfel de schituri mai pot sa „ofere” o legatura absoluta cu Dumnezeu.Acest lucru nu trebuie sa se opreasca…