Activitate temporar suspendata

26 August 2010

Patimirea si iluminarea unei memorii de pe frontul de est

10 Iulie 2010

motto: „Biruinta este fiica infrangerii

Radu Marculescu

Nimic nu e mai frumos si mai virtuos pe aceasta lume decat sa stai drept si cu fruntea sus in fata vietii. As vrea sa trimit un mesaj de incurajare, ceva amestecat cu solidaritate si cu barbatie. As vrea sa vorbesc despre tara asta frumoasa dar atat de cazuta in dizgratia urii, a lacomiei si a indiferentei.
Recent am inceput sa citesc o carte, o carte pe care tineam foarte mult sa o citesc, in primul rand pentru mesajul de dreptate si rezistenta pe care il poate opune fiinta umana in calea pierzaniei social comuniste. si in fata degradarii umane..
Sfarsitul a fost extrem de „tulburator” pentru mine. Pentru prima data am realizat ce inseamna demnitatea in fata neamului tau. Demnitatea de a fi roman, si de a spune ca, prin oricate ispite si incercari a-i trece sufletul tau ramane nepata ca purul primii zapezi
Mi-am dat seama de gestul bunicului meu cazut la Cotul Donului in campania din ’42, acela de a nu trada tara si de a ramane soldat al Armatei Regale Romane, pana la mult asteptata repatriere din ’48, facuta cu sacrificiul suprem – greva foamei si o respingere absoluta fata de „sirenele” comunistilor.
Boabe de lacrimi imi  atingeau ochii cazuti in viziunea a acestei carti. Prin memoria atat de reala pe care o proiecta autorul in mintea mea. Eram acolo printre prizonieri, sufeream si ma iluminam odata cu ei..
Mi-am dat seama de consecintele acelui gest: aceea de a perpetua, incognito, in sufletul meu o vapaie de dragoste pentru frumos si pentru tara.. Cat de pretioasa si frumoasa trebuie sa fie demnitatea de a pronunta numele tau….tara. Ce a mai ramas din aceasta demnitate?
Tinerilor, va ORDON: tremura-ti si lasa-ti toti fiorii sa va iasa prin pori la auzul numelui de tara!

Cartea se numeste Patimiri si iluminari din captivitatea sovietica de Radu Marculescu, „veteranul veteranilor”.

Lectura placuta.


Urmarirea penala din perspectiva … literara

21 Mai 2010

„Viata poate fi extrem de frumoasa cand faptele iti sunt drepte si bune”

„Cand mintea lor (nb. a criminalilor) faureste o constructie mareata,

cum indrazneste cineva sa se ocupe de bagatele”

Dostoievski, Fratii Karamazov

Nici nu ma pot gandi la un mod de a incepe sa va relatez aceste randuri. Si totusi am inceput. Cineva mi-a spus odata: „e de ajuns sa faci legaturile si lucrurile vor fi mai simple” – acel cineva nu era jurist, ci profesor de matematica, un adevarat dascal.

Trebuie sa va spun ca m-am simtit extrem de tulburat si uluit dupa ce am citit Dostoievski. Dar, deasemenea , trebuie sa spun ca m-am simtit si mai puternic, mai sigur pe mine insumi. Mi-am dat seama ca am nevoie sa ascult viata, sa ii simt bataile naturii, sa intru in profunzimea trairii, inainte de a judeca un om, inainte de a avea macar pretentia sa judec un om. Deseori m-am gandit la „copchilul din mine” la acea parte imatura care inca nu s-a dezvoltat pe deplin si care candva va trebui sa inteleaga omul din fata lui, implicat in actul de justitie.

Dar, sa vedem legatura concreta ce am descoperit-o. Bineinteles, nu spun ca literatura este cea care ar trebui sa dicteze in activitatea judiciara ( si aici ma gandesc la replica unui ofiter de politie care mi-a spus ca „Literatura din facultate nu se aplica in practica” ). Eppur si muove…

Conform art.200 „Urmarirea penala are ca obiect strangerea probelor cu privire la existenta infractiunii, la identificarea faptuitorilor si la stabilirea raspunderii acestora, pentru a se constata daca este sau nu cazul sa se dispuna trimiterea in judecata.” Aceasta este definitia obiectului urmaririi penale, o definitie care cuprinde toate activitatile ce se desfasoara pentru a-l identifica si aduce in fata instantei pe faptuitor.

Bineinteles, nu pot apela la o recenzie a unui roman pentru a explica Codul de procedura penala. Latura psihologica este mereu este „acea”  chestie care cu cate este mai non-conformista cu atat va avea un succes mai mare. Sau nu … dar nu pot sa il uit pe profesorul de criminalistica, cum il numea pe Colombo ca fiind ” un detectiv aiurit, dezordonat dar extrem de eficient„. Dostoievski nu face decat sa ofere o definitie de o profunzime si o complexitate demna de o somitate juridica. Atat de rafinata si atat de dostoievskiana. Definitia dostoievskiana trebuie luata in sensul larg al sau si nu doar pe cazul particula de omor – cazul criminalului.

Las spre lectura definitia data, eu unul nefiind in masura a o fragmenta in conditii si alte subunitati de natura metodologica.

„Instructia (urmarirea penala) trebuie sa nu-i lase nici un ragaz criminalului sa se pregateasca, sa intervina brusc, luandu-l prin surprindere, in asa fel incat sa-si de-a pe fata gandurile cele mai ascunse, cu toata naivitatea contradictiilor si inconsistenta lor tradatoare. Singurul mod de a-l face pe criminal sa vorbeasca este sa-i comunici pe neasteptate, la un moment dat –  in aparenta ca din intamplare – un fapt nou, o circumstanta extrem de importanta, dar pe care nu putea nici s-o prevada, nici macar s-o banuiasca.”


Necazul salariilor si pensiilor

11 Mai 2010

Necazul se abate din nou asupra noastra. Odata cu masurile anuntate de Guvern, stabilite in urma acordului cu FMI, suntem partasi ai unui act de solidarietate nationala. E sigur ca criza nu au generat-o romanii si mai e sigur ca aceia care au generat-o au niste interese si niste calcule foarte malefic conturate.
Nu sunt in masura sa ofer o incadrare a acestui act de solidarietate nationala. Nici dpdv juridic, nici dpdv al eficientei, nici dpdv al garantiilor. Faptul ca „taiem” 25% din fondul bugetarilor si 15% din pensIi, pentru a plati arieratele si dobanzile acelui imprumut denota doua masuri foarte drastice. In legatura cu reducerea bugetarilor si a scaderii salarilor e ok pe principiul „lasa sa ramana cei mai buni” ,dar cine va stabili cine sunt cei mai buni. Ei…amalgamul de buni si rai, vor stabili!
Reducerea pensiilor cu 15% ridica insa doua probleme. Una care isi are fundamentul in echitate si alta care isi are fundamentul in idea de bun-simt. Un calcul simplu arata ca lui X care are 1000 RON pensie, in urma reducerii aceasta va fi de 850 RON, acei 150 RON care ar fi asigurat un venit suplimentar pentru medicamente, alimente, un copil la facultate etc. nu va mai exista. Iar X si familia o vor duce „si mai rau”.
Pe cand Y care are o pensie de 10000 RON i se va reduce cu 1500 RON, ceea ce inseamna ca ii raman inca 8500 RON pentru a-si „indestula intr-un mod mai mult decat decent” nevoile cotidiene. Ar fi fost mai corect ca cei care au mai mult sa plateasca mai mult. Insa mereu norodul este cel asuprit.
De aici rezulta inechitatea. Probabil ca sunt egoist, se prea poate.
Mi-am pus de multe ori problema consecintelor ce vor decurge din acest acord cu Fondul. „Vasalitatea moderna” ce o oferim acestor domni bine imbracati, dupa ce in prealabil au fost distruse toate sursele de venit ale tarii. Depinde cat de mult vor suci cutitul in rana, depinde de cat multa intelegere va da dovada poporul roman, un popor dezbinat tocmai pentru a nu se putea opune acestor „situatii”.
Odata si odata va veni vremea cand toate se vor razbuna asupra noastra, cand pasivitatea si neglijenta isi vor spune cuvantul, cand vom ajunge la concluzia Marelui Inchizitor ca noi nu stim ce sa facem cu libertatea, si ca avem nevoie doar de paine si de asuprire. Si poate ca asa si este…
Un lucru e sigur.  Acum mai mult ca niciodata trebuie sa dam dovada de responsabilitate. Sa fim un popor unit, solidar, o civilizatie si nu o suma de indivizi.


~ Un Paste Fericit ~

3 Aprilie 2010

Fie ca Sfintele Sarbatori de Paste sa va aduca multa sanatate, fericire si multa lumina in sufletele voastre.


Executari.com – un portal al imoralei?

30 Martie 2010

Cand m-am apucat de Drept, aveam un alt elan si probabil imi imaginam lucrurile in alt mod. Am gresit. Mi-am invatat lectia in ceea ce consta actul de justitie. Insa nu voi inceta niciodata a crede ca dreptatea este acea intercalare intre adevarul juridic si cel moral. Intodeauna cred ca doar aceste doua axe pot defini si se pot reuni in definirea a ceea ce se numeste dreptate. Acolo unde legea nu reuseste sa atinga un tel moral al interpretarii legii, acolo unde legea nu reuseste sa isi realizeze cu adevarat latura psihologica si cea juridica, acolo exista o imoralitate.

Ma intreb de multe ori daca e vina capitalismului, a rautatii sau daca asta e cursul firesc in care se pot indrepta lucrurile. Nu imi voi putea raspunde niciodata. Oportunismul generat de capitalism si acea minciuna cu „libera initiativa” sunt la apogeu.

Dar, sa intram in chestiunea concreta. De curand s-a deschis http://www.executari.com , un portal in care se vor afisa toate executarile silite ce sunt in curs. Concret odata bunul executat silit este pus la vanzare pe acest portal iar potentiali cumparatori pot achizitiona acest bun. Nimic imoral, nimic ilegal si totusi exista o chichita, cel putin din punctul meu umil de vedere.

Sa ne gandim doar la acele persoane de buna-credinta care nu si-au mai putut achita creditele luate de la banci – acest „mariaj financiar” cum a fost denumit de catre site-uri de specialitate –  si au ajuns in dificila situatie impusa de sistemul judiciar in stransa legatura cu cel capitalist in care au fost executati silit. Neputand rascumpara aceste bunuri, ele se scot la vanzare pentru „indestularea debitorilor”.

Si aici e chestiunea de moralitate si totodata de dreptate. Acele case ,au apartinut candva unor familii, mai fericite mai nefericite, mai bogate mai sarace sau oricum vreti, care acum SUNT IN STRADA. Ma intreb daca acesta este rolul legii, care intr-o astfel de situatie in loc sa isi ajute cetatenii prin impunerea de dobanzi bancilor, prin ajutarea, esalonarea datoriilor, printr-un proiect de lege in care sa nu fie permis a-i fi executata silit imobilul in care locuieste, se ajunge la situatie in care in urma domino-ului generat de salarii mici, tentatii la credite si apoi neplata creditului, se ajunge la evacuarea in strada a multor familii.

Nu mai exista o clasa de mijloc si suntem din pacate „o tara saraca plina de bogati”. Este evidenta o complicitate a statului, care sunt foarte mult influentati de bancheri – care in opinia mea conduc lumea – .

„Nu cred ca as putea cumpara vreodata o astfel de casa, un astfel de bun, cu toate ca nu as comite nimic ilegal”. Este si parerea unui mare profesor de drept civil pe care o impartasesc fara retinere, in virtutrea faptului ca sunt om si ca imi iubesc aproapele chiar inainte de a respecta legea.

Intodeauna voi respinge ideea de juridic si capitalism, luate impreuna pentru ca „Dreptatea e stapana si regina tuturor virtutilor”, pentru ca cred ca dreptatea trascende ideei de bani si de competitie.


insemnare 18.03

18 Martie 2010

De multe ori incerc sa imi dau seama ce inseamna sa fii un om onest?Imi pare rau de toate aceste frustrari pe care le acumulez in mine.Injustitii care se petrec, oameni care au nevoie de ajutor ma fac sa continui.Mergem pe strada si poti observa cu usurinta cum am uitat sa ne privim ochi in ochi.Am uitat sa ne privim aproapele si sa il simtim aproape. Cred ca e vina sistemului.Cred ca e vina politicii care ii face pe oameni sa se simta „liberi”.Dar, totusi de unde vine aceasta departare?Si mai presus de orice care e solutia acestui egosim?

Stiu ca timpul va trece pentru mine ,ca pentru fiecare dintre noi. As vrea ca sa raman ceea ce sunt acum, acelasi naiv, care crede cu usurinta ca lumea poate fi mai dreapta si mai buna. Pentru multi sunt doar vorbe.As vrea sa ajung la rezultate concrete in acest demers al meu. Sincer, as vrea …

Nici animalele nu se asupresc in halul acesta. Multi nu realizeaza ,cel putin din punctul meu de vedere, faptul ca ceea ce fac ar putea fi transformat in ceva nobil.  Nu sunt deloc concret in aceasta chestiune si nici nu am cum sa fiu, sa spunem ca vine asa dupa un delir al cautarii … dar nici macar …