Obligatia si constrangerea

Pornesc de la premisa ca fiecare cetatean al unui stat este dator sa respecte normele juridice impuse de stat , ca unic si principal actor al sistemului international , in virtutea unei legitimitati dominante “de drept” prin care in virtutea legalitatii normei juridice , a credintei in valabilitatea unui statut legal si a unei “competente” efective , intemeiate pe reguli rational elaborate – deci o dominatie bazata pe o atitudine de supunere in indeplinirea indatoririlor legale – cetateanul ca element primar al societatii este constrains sa le respecte.Aceasta ar fi ipoteza care o propun sa o implementam in contextual spatiului romanesc , si deci pe plan national sa incercam sa aflam cine impune obligatia si de ce se impune prin constrangere.

Obligatia este “acel raport juridic în conţinutul căruia intră dreptul subiectului activ, numit creditor, de a cere subiectului pasiv, denumit debitor – şi căruia îi revine îndatorirea corespunzătoare – a da, a face sau a nu face ceva, sub sancţiunea constrângerii de stat în caz de neexecutare de bunăvoie.”-aceasta este definitia data de doctrina , dar in referatul nostru nu-si are aplicabilitate atata timp cat nu vorbim de un raport juridic in care creditorul este statul , pe de-o parte si debitorul este cetateanul.Deci , reluand algoritmul aplicat anterior putem spune ca statul este este in drept a cere cetateanului , respectarea normei juridice deoarece ea are aici natura unei obligatii.In cazul in care cetateanul nu-si respecta obligatia ea se poate aduce la indeplinire si prin forta de coercitie a statului.Observam dublarei rolului pe care il are creditorul (statul) in acest sens :

1.de a impune cetateanului respectarea normei juridice

2.de a o aduce la indeplinire si prin forta lui de coercitie.

In ceea ce il priveste pe cetatean el are obligatia ,cum am vazut de a se conforma acestor reguli de conduita , in baza unei “constrangeri” determinate de stat.Statul ca unic detinator al suveranitatii isi “constringe” cetatenii in a respecta legiile tarii.Dar daca ne punem problema temeiurilor “legitimitatii” acestea sunt extreme de complicate si profunde si tin chiar de “teoria generala a statului”.Putem observa ca acest raport juridic are natura unui contract de mandat in care mandantul(statul) il imputerniceste pe mandatar(cetatean) in a face sau a nu face ceva cu alte cuvinte cetateanul statului ,trebuie sa se comporte in limitele normei , avand deci un comportament dirijat de indicele de libertate.Statul are deci puteri depline in baza acestui contract de mandat putandu-I impunde cetateanului o anumita conduita , lasandu-se totusi ca “liberul arbitru” sa-i defineasca actiunile sau inactiunile.Statul poate cere socoteala cetateanului pentru neindeplinirea obligatiilor ce iau fost date.Ne aflam deci in fata “unui raport de guvernare al oamenilor de catre oameni” in care cei din elita ,oameni harismatici – dupa cum spunea Max Weber – de altfel , cer socoteala semenilor lor.Aceasta este o chestiune discriminatorie dar sa ne gandim ca nu este noua ci foarte veche avandu-si originea in Biblie in Vechiul Testament Geneza unde ni se spune ca Abel – crescator de animale si Cain – agricultor incercau sa-l multumesca pe Dumnezeu aducandu-I jertfe.Fara motiv , aparent ,Dumnezeu nu accepta jertfa lui Cain.Este astfel punctul de plecare in acest drum in care se spune ca , omul este discriminat de la inceputul existentei sale si constrans in a respecta obligatiile ce I se impun de catre semenii sai.Temeinic sau nu , nu aceasta este problema pe care ne dorim sa o lamurim.Ne dorim a lamuri de ce obligatia generala de a face sau a nu face ceva a devenit atat de intensa.”Raul este motorul progresului”spunea Kant , insa nici pana azi nu am gasit un inteles raului.Ar trebui sa-l percep ca o senzatie pozitiva sau negativa , ca o senzatie pe care ar trebui sa o neutralizam cu una pozitiva sau cu una negative , matematic vorbind.Apare deci ca o elita de oameni cu “harisma adica acel dar divin cu care este inzestrata o persoana in a-I determina pe alti sa aiba incredere in el care prin intermediul autoritatii statului aduce la cunostinta cetatenilor ce trebuie sa faca si ce nu.Aceste actiuni si abtineri trebuie , dupa parerea mea exercitate in limitele acelui indice de fluctuatie al libertatilor care se afla in stransa legatura cu liberul arbitru– abilitate cu care omul este inzestrat.Este corect sa fie asa , avem nevoie de a fi dominati , de a n-I se spune ce sa facem si ce nu chiar daca aceste lucruri sunt facute de catre oameni pentru ca decat un sistem in care norma juridica sa nu existe starea de anomie de altfel – ca apoi sa se incerce impunerea ei prin mijloace mai efervescente care sa duca la ideea ca sitemul capata conotatii absolutiste ,inclinam spre solutia constrangerilorchiar daca asta inseamna un sistem cu anumite brese si deci un sistem corupt.

In concluzie , obligatia data cetateanului este temeinica atata timp cat nu aduce atingere indicelui de fluctuatie al libertatilor de care se poate bucura chiar daca este impusa prin constrangere de catre elita , mandatul (obligatiile multiple ce si dau) fiind o condtie existential pentru functionarea sistemului.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: